DE DRAGUL PÃRINTELUI PAISIE OLARU
mapa expozitiei „De dragul Pãrintelui Paisie”
Fragmente:

Arhimandritul Cleopa Ilie
Asa era Pãrintele Paisie: smerit, tãcut, blînd, întelept la cuvînt, foarte milostiv si iubitor de aproapele. Întotdeauna cãuta pacea cu toti si iubea linistea. Nu-i plãcea sã trãiascã între multi si îsi ascundea viata si nevointa. Nimeni nu stia cum se roagã în chilie, ce lucrare are mintea si inima lui, cît stã la masã si cît se odihneste. Pe lîngã liniste, iubea mult si pe fiii sãi duhovnicesti, pe care îi primea la spovedanie la orice orã din zi si din noapte, si purta mare grijã de mîntuirea lor. El nu era prea aspru cînd dãdea canoane, pentru cã tinea cont de asezarea sufleteascã a fiecãruia si era blînd cu toti, precum spune Sfîntul Efrem Sirul cã „chipul aducerii la pocãintã este numai al blîndetii”. Cu iertarea, cu rãbdarea si blîndetea lui a cîstigat mii de suflete, jertfindu-se pe sine pentru altii.

Arhimandritul Arsenie Papacioc
Îmi amintesc cînd am plecat eu odatã în asa zisa pustie. Era o iarnã foarte grea si eram frate de mãnãstire, necunoscut de cei din obstea Sihãstriei. În sfîrsit, am plecat într-o formã foarte tainicã fatã de ceilalti pãrinti.
O zãpadã mare de tot, a nins 13 zile neîntrerupt, zi si noapte. Si la plecare Pãrintele Paisie mi-a dat 18 bucãti de zahãr.
Mai tîrziu i-am scris Pãrintelui Cleopa de acele 18 bucãti de zahãr. Si mi-am pus de atunci problema mereu: De ce el mi-a dat zahãr, cînd Pãrintele Cleopa îmi dãdu-se o traistã de pesmeti, ca singura mea hranã? Si singur m-am gîndit cã te mai si îndulcesti în amarul acesta al singurãtãtii, al pustiei – mai ales cã era si un moment foarte greu, era o zãpadã foarte mare. Si i-am spus Pãrintelui Cleopa, si spun mereu, cã aceste bucãti de zahãr nu s-au terminat nici acum.

Arhimandritul Teofil Pãrãian
As vrea sã mã simt întotdeauna cum m-am simtit cînd am stat în genunchi sub patrafirul lui în seara zilei în care de dimineatã nu m-a primit la spovedit si-n ziua în care s-au opus unii ca sã nu intru la el si el totusi s-a bucurat de prezenta mea si a celorlalti.
Si parcã si acum simt mîinile lui pe dupã capul meu plecat sub patrafir si cu buzele lui pe fruntea mea.
Dau slavã lui Dumnezeu cã s-a ajuns la aceastã expozitie, care de fapt nu e o expozitie, ci o prezentare, a unui om care sigur nu a dorit sã fie prezentat. Dar acuma facem noi ce vrem cu el si îl prezentãm. Si îl prezentãm, pentru cã nu putem sã nu-l prezentãm. Si zicem: Pãrinte Paisie, iartã-ne cã te-am pus în fata oamenilor. Tu care ai fost retras, tu care ai fost bucuros sã fii în anonimat, iatã, noi nu te lãsãm în anonimat, ci te punem în evidentã si nãdãjduim ca si întru aceasta sã se preamãreascã numele lui Dumnezeu. Multumesc celor care m-au invitat si vã multumesc cã m-ati ascultat. Hristos a înviat!

înapoi • sus