Arhim. Teofil Pãrãian
AMINTIRI DESPRE DUHOVNICII PE CARE I-AM CUNOSCUT
Prefata:

Cartea de fatã au dorit-o altii mai mult decît am dorit-o eu însumi. Am dorit-o si eu pentru cã au tinut altii ca aceastã carte sã existe si m-am angajat la alcãtuirea ei prin amintirile despre duhovnicii pe care îi cuprinde.
Cei care au dorit aceastã carte s-au gîndit cã e bine ca pãrintii duhovnici, ca îndrumãtorii de suflete, ca cititorii în general sã aibã la îndemînã niste gînduri, niste conceptii, niste moduri de a lucra cu oamenii si aceasta în folosul înaintãrii spre îmbunãtãtire. Mi-am dat si eu seama cã odatã cu noi, cei care îi cunoastem pe duhovnicii de care este vorba în aceastã lucrare, se duc din lumea aceasta si gîndurile care ar putea fi cuprinse într-o carte, si-am zis cã e bine sã dau o mãrturie despre cei pe care i-am cunoscut, despre cei pe care îi cunosc, despre oamenii rînduiti de Dumnezeu în vederea binelui si-a folosului. Asadar, am rãscolit în adîncurile sufletului meu si am scos la ivealã cîte sunt cuprinse în cartea de fatã si pe-acestea le pun la îndemînã iubitorilor de învãtãturã si iubitorilor de ostenealã, iar cele scrise de mine doresc sã fie nu simple informatii, ci temeiuri pentru o viatã nouã, pentru o viatã sfîntã, pentru o viatã pe care sã o poatã binecuvînta Dumnezeu.
Unii dintre duhovnicii prezentati în rîndurile ce urmeazã au trecut la Domnul si au lãsat în urma lor lumini de gînd, gînduri bune pentru gînduri bune, gînduri bune pentru a gîndi cît mai bine în dorinta omului de-a se apropia de Dumnezeu si de a-L mãrturisi pe Dumnezeu în aceastã viatã. În legãturã cu acestia vor fi doar amintirile lor, doar gîndurile cîte au rãmas dupã ei si pe care le port în minte pentru mine si nu numai pentru mine, ci si pentru toti aceia care le vor cunoaste si le vor folosi.
Gîndindu-mã la alcãtuirea acestei lucrãri, am cãutat sã am si unele convorbiri cu pãrinti duhovnicesti, convorbiri pe care le-am înregistrat pe casete si le-am realizat anume pentru cartea de fatã. În acest sens am vorbit cu Î.P.S. Mitropolit Serafim din Germania si cu P.S. Vasile Somesanul din Cluj. Prea Sfintiile lor au avut bunãvointa sã rãspundã la anumite întrebãri, iar convorbirile pe care le-am avut împreunã le-am cuprins în cartea de fatã.
Am avut si alte înregistrãri cuprinse în cartea de fatã, înregistrãri pe care le-am realizat cu prilejul întîlnirii cu Pãrintele Mina Dobzeu si cu Pãrintele Arsenie Papacioc. Pãrintele Mina Dobzeu de la Episcopia de Husi si Pãrintele Arsenie Papacioc de la Schitul „Sfînta Maria” din Techirghiol au avut bunãvointa sã-mi rãspundã la mai multe întrebãri, pe care acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, le cuprindem în cartea de fatã.
Pãrintii duhovnicesti la care mi-a fost luare aminte si pe care îi cuprind în rîndurile care urmeazã sunt pãrinti care, fiecare la locul sãu si la vremea sa, au însemnat mult pentru îmbunãtãtirea sufleteascã, pentru despovãrarea si pentru înseninarea celor ce, cu darul lui Dumnezeu, au ajuns la ei si s-au putut bucura de ceea ce lucreazã Dumnezeu în sufletele oamenilor spre binele lor.
Cartea de fatã începe cu o scrisoare în care mã legitimez eu pe mine însumi în fata cititorilor. Scrisoarea a fost adresatã unei credincioase, este o scrisoare lãmuritoare în ceea ce mã priveste pe mine si mã bucur cã pot sã o pun în fata celor ce vor sã stie cine sunt eu, ce spun eu despre mine însumi. În continuare am început în ordine ierarhicã. |irul prezentãrilor începe cu Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Serafim, continuã cu Prea Sfintitul Vasile Somesanul si apoi luarea aminte ne este la alti ostenitori în ogorul Domnului, dintre care unii nu mai sunt în aceastã viatã pãmînteascã, dar au lãsat urme în inimile credinciosilor. Mã gîndesc la Pãrintele Arsenie Boca, la Pãrintele Cleopa si la Pãrintele Paisie Olaru. La acestia se adaugã si Pãrintele Serafim Popescu de la Mãnãstirea Brîncoveanu din Sîmbãta de Sus, care, vreme de 50 de ani, a fost preot si duhovnic al mãnãstirii zidite de Constantin Brîncoveanu si restauratã de Mitropolitul Nicolae Bãlan si apoi adãugatã de Î.P.S. Mitropolit Antonie.
Pe Pãrintele Serafim Popescu l-am avut duhovnic de cînd m-am asezat la Mãnãstirea de la Sîmbãta, din 1953 aproape pînã la sfîrsitul vietii lui, în 1990. Pe Pãrintele Serafim îl iubesc si îl pretuiesc în mod deosebit pentru cã a fost omul de care s-au bucurat multi, omul cald la suflet, omul cu inimã de pãrinte si chiar de aceea l-am asezat în sirul duhovnicilor ca pe cel cu care se sfîrseste acest sir, iar aceasta în dorinta de a rãmîne în mod special în constiinta credinciosilor care l-au cunoscut si de a se aseza în constiinta credinciosilor care se întîlnesc cu el prin rîndurile cãrtii de fatã.
Am cuprins în aceastã carte si Pãrinti care acum activeazã ca duhovnici, ca îndrumãtori de suflete, anume pe Pãrintele Mitropolit Serafim, pe Pãrintele Episcop Vasile Somesanul, apoi pe Pãrintele Mina Dobzeu, ostenitor în rãspîndirea rugãciunii de toatã vremea, si pe Pãrintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, cu rîvna pe care o are de a-i duce în fata lui Dumnezeu pe credinciosii pe care Dumnezeu îi trimite la el.
În ce mã priveste dau slavã lui Dumnezeu pentru toate, si din cele pe care le-am prezentat în aceastã carte despre mine, ca si din aprecierile cîte le-am fãcut în cuprinsul cãrtii de fatã, s-ar putea sti si cîte ceva despre mine însumi, despre felul meu de a lucra în folosul credinciosilor care ajung la mine.
Sper ca din aceastã carte sã aibã folos cei ce o vor citi, iar dintre acestia mai cu seamã cei ce sunt „flãmînzi si însetati” de dreptate.
Ofer gîndurile acestea, ofer cartea aceasta, asa cum odinioarã un tînãr a oferit cinci pîini si doi pesti din care Domnul Hristos a sãturat mare multime de oameni.
Nãdãjduiesc ca prin binecuvîntarea Mîntuitorului nostru, cartea aceasta sã fie spre îndestulare si spre prisosire pentru toti aceia care, cu inimã curatã si bunã, primesc cuvîntul si fac rod întru rãbdare.
Dumnezeu sã ne ajute la toti si sã ne primeascã ofranda spre mãrirea numelui Sãu si spre binele vremelnic si vesnic al nostru, al tuturor.

Arhimandritul Teofil Pãrãian

înapoi • sus