CALUGARUL NEBUN AL RUSIEI
Dezvaluiri si documente inedite despre Rasputin si familia imperiala
Prefata:
Tot ceea ce scriu in aceasta carte am vazut cu
ochii mei si am auzit cu urechile mele. Ceea ce am vazut si am auzit nu am putut scrie inainte de a veni in aceasta mareata si libera tara, Statele Unite; chiar si aici, pina acum citeva luni, datorita unor combinatii de imprejurari nefavorabile si din motive politice, nu am reusit sa public nimic cu referire la fosta curte imperiala a Rusiei si la cauzele revolutiei ruse. }n consecinta, dezvaluirile mele in forma lor completa nu au vazut niciodata lumina tiparului.
Presa de limba engleza din aceasta tara abunda in articole despre Rusia si viata de la curtea ei, scrise de oameni care, de fapt, nu au vazut nimic din acea viata de curte si a caror autenticitate este indoielnica. Ei nu l-au vazut niciodata pe tar, nu l-au vazut niciodata pe Rasputin asa cum a fost el de fapt. Mutilarea si distorsionarea povestirilor mele a fost o pricina de mare tristete pentru mine si m-am intrebat de zeci de ori pe zi: „Este posibil ca eu, cel mai apropiat prieten al lui Rasputin, sa nu am nici o posibilitate sa-mi spun cuvintul?”.
A fost o vreme cind imi pierdusem orice speranta si hotarisem sa ma intorc in Rusia. Atunci l-am intilnit pe Felix de Thielé care, numai din motive altruiste mi-a netezit calea, rezultatul fiind faptul ca, sper, dezvaluirile mele sunt raspindite in intreaga lume.
Doresc sa imi exprim toata aprecierea si profunda multumire pentru serviciile dezinteresate oferite de Felix de Thielé.
Este oare necesar sa va conving ca ceea ce am sa va relatez merita atentia dumneavoastra? Sa lasam faptele sa vorbeasca – fapte pe care le voi povesti exact asa cum s-au intimplat pe parcursul vietii mele. Aceste fapte sunt tot atit de neobisnuite, pe cit sunt zgiriie-norii vostri, turnurile care, se pare, sunt gata sa atinga cerul si stelele.
|tiu ca ati auzit multe zvonuri nesabuite si legende ciudate despre mine. Au circulat citeva povesti despre „calugarul nebun” al legendarului tarim al tarilor, despre Iliodor, nume care, probabil, in aceasta tara, trezeste un sentiment de teama si uimire exact cum s-a intimplat in anumite clase ale populatiei ruse.
Ati auzit despre discursurile reactionare arzatoare ale calugarului care a calatorit de la un capat la altul al Rusiei, semanind ura in urma sa si aprinzind minia poporului. Ati fost informati ca Parintele Iliodor era umbra neagra a Rusiei, geniul rau al Tarului si un principal cruciat impotriva acelora care luptau pentru libertate in Rusia. Cred ca, de asemenea, v-ati format o idee despre salbatica teroare pe care o inspira numele calugarului Iliodor populatiei evreiesti din Rusia.
Mai tirziu, multi ati auzit cum acelasi „calugar nebun” a dus razboi impotriva Sfintului Sinod, impotriva reactionarilor si impotriva tuturor acelora care impilau si chinuiau saracii. O alta legenda vorbea despre un tinar pe care mii de oameni il urmau orbeste, cum traversa el pe jos toata Rusia, facind morala, stirnind si terorizind pe aceia pe care inainte ii ajutase sa faca asa incit sa dispara lumina din Rusia.
Ati auzit cum calugarul Iliodor a tinut piept douazeci de zile unui asediu la manastirea lui la Taritin si cum, in cele din urma, a iesit victorios in fata Sfintului Sinod si a intregii clase conducatoare din Rusia.
Cu toate acestea, mai tirziu, ati auzit ca am evadat din Rusia si ca inalte oficialitati guvernamentale rusesti au fost trimise peste granita sa negocieze cu mine in ceea ce priveste un posibil atentat la viata lui Rasputin. De asemenea, ati auzit ca el ar detine secrete scandaloase de la curtea Tarului si despre repetatele incercari de a fi deposedat de ele.
Acum vin in fata dumneavoastra cu marturisirile mele. Doresc sa ma prezint. As dori sa va spun cine sunt, de unde vin, cum am trait in tara mea de bastina, ce rol am jucat cindva acolo, ce sunt acum si cum s-a produs schimbarea mea.
Da, cindva eram unul dintre sprijinitorii reactio-narilor din Rusia. Ei m-au introdus in societate, mi-au stabilit relatii de prietenie cu printi, conti si alti demnitari si m-au ajutat sa cistig pretuirea Tarului. Ma considerau un om important. }mi dezvaluiau secretele lor. Le eram sfetnic si acopeream faptele lor miselesti.
Mai tirziu in mine s-a produs o schimbare totala pe care doresc sa o relatez. Vreau sa va spun intreaga poveste a participarii mele la evenimentele istorice ale Rusiei contemporane. Ma voi stradui sa va spun adevarul si numai adevarul in privinta mea. Fireste, s-ar putea intimpla sa va spun mai multe bune decit rele despre mine. Totusi, nu-mi socotiti asta un pacat. Fiti siguri ca tot ceea ce este rau despre mine si eu nu va spun va fi infatisat de catre „prietenii” mei. Am un mare numar de astfel de „prieteni” in Rusia. De regula, eu ii binecuvintez, pentru ca ei ma smeresc, prezentind in fata oamenilor ceea ce propria mea slabiciune omeneasca m-ar opri sa dezvalui. Acum le mai datorez o favoare: din cauza lor am vazut America.
Sper sa clarific in aceasta carte faptul ca latura intunecata a conditiei Rusiei, precum si domnia familiei Romanov erau deopotriva rezultatul misticismului specific poporului rus. Din saminta acestui misticism au crescut la umbra Curtii rusesti doua forte: „}ngerul pacatos” si „Diavolul sfint”. Simbolul fortei intunecate era Rasputin. As putea sa ma prezint drept personi-ficarea puterii luminii? Prin aceasta doresc doar sa spun ca am luptat numai pentru adevar, ca toti ceilalti oameni supusi greselii datorate influentelor educarii in scoala, imprejurarilor in care mi-am petrecut adolescenta si dependentei de prejudecatile superstitioase. Caracterul meu reprezinta energiile ascunse din trupul omenesc, care tind spre adevar.
Rasputin, pe de alta parte, era „diavolul sfint” intr-un trup venerat de catre toti. El reprezenta intunericul, coruptia, izvorul relelor din Rusia. Era, pe scurt, un diavol imbracat in vesminte de inger.
Oricine citeste cartea mea poate sa-si formeze doua pareri despre activitatea lui Rasputin. Sufletul cititorului va fi plin de indignare si revolta impotriva „sfintului de la curte” si a suveranilor lui nebuni si egoisti, precum si a altor devotati. }n descrierea „diavolului sfint” voi incerca sa fiu obiectiv. Ma voi stradui sa scriu ca si cind „sfintul” nu mi-ar fi facut nici un rau; si daca, pentru o clipa, voi da friu liber sentimentelor, rog cititorul sa ma ierte. Cred ca cititorii vor fi ingaduitori cu mine, dupa ce vor fi familiarizati cu faptele pe care le prezint, cind portretul „diavolului sfint” va aparea in fata lor limpede si autentic, un portret pictat nu de un artist al penelului, ci de un modest artist al cuvintului.
Deoarece intentionez ca aceasta carte sa fie de interes nu numai pentru publicul larg, ci sa serveasca si drept document istoric indiscutabil care caracterizeaza viata religioasa, civila si politica a Rusiei la inceputul secolului XX, am folosit dovezile verificate cu cea mai mare rigoare. Iata lista acestora:
1. Parerea Tarului Nicolae, pe care am auzit-o personal, cind i-am fost prezentat in 21 mai 1911, la ora 17.
2. Parerea Tarinei Alexandra despre „sfint”, pe care am auzit-o personal, cind i-am fost prezentat in 3 aprilie 1909, la ora 21.
3. Scrisori si opinii despre „sfint”, scrise sau exprimate in auzul tuturor de catre Marea Ducesa Milita Nicolaevna.
4. Propriile povestiri ale lui Rasputin despre el insusi si despre rolul jucat de el la curte, etc. (jurnale scrise de mina lui si colectii de maxime).
5. Scrisori ale unor clerici, episcopi si arhimandriti eminenti despre Rasputin, adresate atit mie, cit si altor persoane si istorisirile lor despre Rasputin.
6. „Viata unui pelerin cu experienta”, scrisa de Rasputin insusi si transcrisa de catre Hionia Berlatkaia.
7. Voluminoasele jurnale, intinzindu-se pe 200 - 250 de pagini fiecare, ale doamnei Olga Lohtina (despre care se crede ca a fost prima victima a inselatoriei „sfintului”), jurnale in care se relateaza sincer si in detaliu imprejurarile in care ea l-a cunoscut pe Rasputin si activitatea lui; sunt citeva copii ale numeroaselor scrisori si telegrame ale lui Rasputin adresate familiei regale, arhiepiscopilor si altor persoane importante.
8. Marturii despre Rasputin ale unor scriitori, jurnalisti, ministri, persoane oficiale si altii.
9. Copii si originale ale unor scrisori si telegrame trimise de catre Rasputin familiei imperiale, inaltelor oficialitati, mie, fostului sau prieten.
10. Marturii orale si scrise ale femeilor, adresate preotilor, descriind „arta sfintului”, acestea fiind persoane care au suferit din cauza lui Rasputin si mai tirziu l-au denuntat. Este vorba despre doica de la curtea imperiala, d-ra M. I. Visniakova, d-ra Timofeiev, Hionia Berlatkaia, vaduva unui ofiter, calugarita Xenia Goncearova, Elena, sotia unui vizitiu, Z. Vostrikova, sotia unui preot, sora ei, d-na Burkova, d-na Vargun, fiica ei, o cunostinta de-a ei, vinzatoare la Taritin, A. M. Lebedeva, d-na Golovkova, Lada, fiica d-nei Lohtina si altele.
11. Tot ceea ce eu insumi am vazut din activitatile lui Rasputin desfasurate in prezenta martorilor sau in imprejurari care fac marturia mea neindoielnica.
Dovezile documentare ale relatarii mele, adica scrisori, telegrame, sase volume ale jurnalelor originale ale d-nei Lohtina, tot felul de alte consemnari si manuscrisul „Viata unui pelerin cu experienta” sunt acum in posesia mea.
Iliodor înapoi • sus
|
